 Hormonul adrenocorticotropHormonul adrenocorticotrop (ACTH, corticotrofina sau corticostimulina) controlează dezvoltarea şi secreţia hormonală corticosuprarenală. ACTH posedă proprietăţi antigenice, generatoare de anticorpi specifici. Sinteza ACTH are loc în celulele bazofile adenohipofizare prevăzute cu mici granulaţii colorate în roşu, dintr-un precursor cu greutatea moleculară de 31.000 daltoni, denumit proopiomelanocortin. În lipsa ACTH hipofizar, glandele corticosuprarenale se atrofiază. Proprietăţile biologice ale ACTH sunt primare şi secundare. Cele primare aparţin hormonului însuşi şi constau în stimularea zonei fasciculate a glandei corticosuprarenale, secretoare de glucocorticoizi (cortizol şi corticosteron). Sub influenţa ACTH, secreţia acestora creşte rapid şi proporţional cu doza în intervalul scurt de 7-8 minute. Paralel cu activarea sintezei şi secreţiei de glucocorticoizi, ACTH stimulează zona reticulată şi chiar zona glomerulată a corticosuprarenalelor. La animalul hipofizectomizat, cu capsulele suprarenale atrofiate, ACTH restabileşte greutatea glandei şi aspectul normal al zonelor fasciculate şi reticulate. Referitor la mecanismul intim de acţiune, se admite că efectele stimulatoare ale ACTH asupra secreţiei corticosuprarenalei sunt mediate de cAMP. Mai exact ACTH activează transformarea colesterolului în pregnenolon, ca primă etapă a biosintezei glucorticoizilor, cu participarea cAMP. Proprietăţile secundare ale ACTH se datoresc efectelor metabolice ale hormonilor glucocorticoizi. În esenţă este vorba de activarea metabolismelor glucidic, proteic şi lipidic.
| 216 Vizualizari | Email |
Anxietatea este o permanenţă a modului de fiinţare uman,existând în spaţiul dialogului dintre sine şi eu, fiind incitată de contactul de orice fel între eu şi lume.Este la temeiul oricărei puneri în act a omului, la temeiul oricărei trăiri, iar trăirea aceasta vine la rândul ei să o întemeieze.Ambiguitatea anxietăţii ,ca atitudine primară ,în primă instanţă autosuficientă se răsfrânge asupra individului uman ,modelându-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportată, totodată intimă şi străină individului,creând şi distrugând. Existenţialismul este cel care revelează anxietatea şi este în stare să o asume, descoperindu-I relaţia esenţială cu existenţa. Existenţa (lat. Ex-în afară, sistere-a sta) este faptul de a apărea şi de a se manifesta în afară,a te confrunta cu faptul prezenţei şi participării la o lume schimbătoare şi potenţial primejdioasă. Condiţia individului concret este una de anxietate , rezultată din înţelegerea inevitabilei sale libertăţi de opta între posibilităţi, din necunoaşterea viitorului, din apropierea morţii, din finitudinea unei existenţe care a fost precedată de neant. Anxietatea dă naştere deopotrivă îndoielii şi disperării,consideră Kierkegaard,însă drumul spre absolut este cel ce se confundă adesea cu disperarea anxietăţii,disperare pentru infinit, preschimbându-se într-un final în devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desfăşoară pe fundalul unei etici creştine, suportând conexiuni multiple cu dogmatica, numită de filosoful danez a doua etică (spre deosebire de etica necreştină, prima , caracterizabilă prin refuzul păcatului şi conexiunea cu metafizica). Idealitatea acestei etici constă în conştiinţa penetrantă a realităţii, iar a-şi păstra idealitatea chiar ocupându-se de relevarea păcatului implică o dificultate deosebită a problemelor etice. Noua etică presupune păcatul strămoşesc, prin care explică păcatul însuşi şi plasează identitatea drept obiectiv, într-o mişcare de jos în sus; cuprinde, în anvergura ei, realitatea păcatului. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate abordează tangenţial problema păcatului, având în vedere că anxietatea este condiţie prealabilă a păcatului, “libertatea captivă în sine însuşi” ,mijlocitoare între posibilitatea şi realitatea păcatului. Psihologic, Kierkegaard se va ocupa de posibilitatea reală a păcatului, iar dogmatic, de cea ideală. Scopul scrierii va fi mărturisit dintru început a trata conceptul de anxietate din punct de vedere psihologic , având în vedere dogma păcatului strămoşesc. Premisele de la care porneşte în abordarea păcatului, pe care le va justifica pe parcurs, sunt , că păcatul nu este nici un fel de stare ( ca stare de potentică nu este , în timp ce de fapt el este) 2, şi că a-l descrie ca boală, anormalitate, lipsa de armonie înseamnă o falsificare a conceptului 3.
|
1. Definitia si caracteristicile atentiei Este foarte greu de dat o definitie exacta a ceea ce numim noi atentie. În literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale atentiei din care reiese ca a fi atent înseamna într-un fel a te închide fata de lumea exterioara, spre a te focaliza asupra a ceea ce te intereseaza. Def: Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit). Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive. Unii autori însa pun sub semnul întrebarii aceste definitii ale atentiei sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activitati particulare în detrimentul celorlalte, considerând ca atentia este un concept multidimensional.Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, în mod incontestabil în opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizându-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
| 167 Vizualizari | Email |
 Incidenţă. Ateroscleroza obliterantă este cea mai importantă cauză de boală arterială obstructivă a extremităţilor după vârsta de 30 de ani; ea reprezintă peste 95% din totalul arteriopatiilor obstructive. Localizările cele mai frecvente sunt pe artera femurală (50-60% din cazuri), urmând în ordine cele pe axul aortoiliac li artera poplitee. Boala este mai frecventă la bărbaţi. Fiziopatologie. Ca urmare a obstrucţiei cronice, distal de leziune, descresc debitul şi presiunea sanguină. În repaus debitul şi presiunea sanguină nu diminuează semnificativ sub stenoză, decât atunci când îngustarea vasului depăşeşte 70-80% din diametrul lui.
Importantă este dezvoltarea circulaţiei colaterale, care asigură în bună parte fluxul sanguin distal de stenoză.
O parte din vasele colaterale suferă în condiţii de ischemie un proces de vasodilataţie. Factorii care dirijează dezvoltarea circulaţiei colaterale sunt produşii metabolici care apar la nivelul ţesuturilor ischemiate; creşterea debitului sanguin şi a vitezei de circulaţie, prin creşterea gradientului de presiune între regiunile supra şi substenotice; probabil un reflex nervos ischemic. Simptomatologie. Semne subiective. Durerea este simptomul principal al ischemiei.
Claudicaţia intermitentă. Primul tip de durere semnalată. Ea nu apare decât la efort (mers), dispărând rapid după oprire, pentru a reveni, cu aceleaşi caractere, la reluarea mersului şi după o distanţă comparabilă cu cea la care s-a instalat anterior. Este resimţită de bolnav ca o crampă, strângere sau ca o simplă senzaţie de greutate, localizată cel mai adesea în molet. Sediul durerii predominant în musculatura gambei este explicat prin localizarea preferenţială a leziunilor obstructive la nivelul arterei femurale. Durerea poate fi localizată la nivelul plantei, piciorului, la gleznă, coapsă sau fesă, în raport cu sediul obstrucţiei arteriale, care este proximal faţă de sediul durerii. Progresia rapidă a indicelui de claudicaţie (distanţa de apariţie a durerii) sugerează iminenţa unei leziuni trombotice, cu ischemie severă.
| 209 Vizualizari | Email |
Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati asupra intentiilor si actelor noastre. Constiinta este intuitia pe care o are spiritul despre perceptiile si actele sale. Constiinta este „intentionalitate”, adica este indreptata spre ceva din afara mea. Interpretarea este competenta care le permite primatelor sa atribuie atitudini, intentii, sentimente mintiilor . „Citirea” altor mintii este de fapt empatizarea. A fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin ”ca si cum” cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ”ca si cum” . Te poti transpune cu ajutorul imaginatiei in gandirea celuilalt, in trairea lui si in modul de a actiona . Empatia poate fi definita din punct de vedere psihanalitic ca un proces al unei identificari scurte prin care, cu o fantezie constienta sau neconstienta, cineva s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa inteleaga si sa impartaseasca sentimentele si atitudinile altuia. In mod normal oamenii empatizeaza unii cu ceilalti. Isi inteleg trairile, gandirea, modul de actiune unii altora. Dar exista si fiinte care nu pot empatiza, care nu dispun de un organ mental . Acesti oameni se numesc autisti. Ei nu pot comunica. Prin urmare nu se pot integra in societate. Daca nu pot lega prietenii pentru ca nu pot fi capabili sa empatizeze sau sa interpreteze reactiile, atitudinile celorlalti atunci se pune intrebarea daca devin anxiosi, daca traiesc sentimente de insingurare, de alienare, de angoasa. Comunicarea este esenta sociabilitatii. Ea reprezinta actul prin care oamenii si alte vietiutoare isi fac cunoscute existenta, intentiile, dau stiri, informeaza, schimba mesaje transmitand intr-un sens sau mai multe sensuri in scopul convietuirii si uneori doar informarii. Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea lor de intelegere a celorlalte minti îi plaseaza in exteriorul grupurilor, asociatiilor. In varianta Asperger, autistii nu pot interactiona social, dar pot stapani limbajul si pot trece testele de inteligenta la nivel mediu si peste medie . In varianta Rett, autistii si-au pierdut deprinderile dobandite intre unu si patru ani si deprinderea de a folosi mainile, prin dereglarea semnificativa a unor comportamente .
|
În ciuda faptului că cititul este o experienţă comună, puţine persoane citesc atât de bine cât ar putea. Cei mai mulţi citesc prea lent, nu se pot concentra, uită. I. CUM PUTEM CITI MAI BINE Ideea esenţială în acest domeniu este îmbunătăţirea înţelegerii celor citite. Aplicând metoda RICAR vom dobândi obişnuinţa unei lecturi active şi cu scop precis. Trei sunt elementele care trebuie urmărite în lectura atentă a unui text: A. Ideile principale B. Detaliile importante C. Evaluarea textului A. Ideile principale Ele se pot găsi la nivelul cărţii, al capitolului, al subcapitolului sau al paragrafului. Ideea principală a unui text descriptiv este transmisă de ansamblul textului respectiv. În textele discursive ideea principală este conţinută într-o frază-cheie, aflată: 1. La începutul textului, în abordările deductive - în care mai întâi se formulează o idee, iar apoi este argumentată. 2. La sfârşitul textului, în abordările inductive - în care se porneşte de la fapte şi argumente, pentru a se ajunge în final la concluzii.
| 175 Vizualizari | Email |
De mai multa vreme, oamenii de stiinta încearca stabileasca o legatura între activitatea cerebrala si activitatea mentala. Dar, în ceea ce priveste definitia gândirii, parerile sunt divergente. Cautarea si întelegerea modului in care functioneaza gandirea este cu adevarat o misiune imposibila? Imaginati-va ca va aflati în sala de asteptare a unei gari, observand trecatorii în asteptarea trenului dumneavoastra. O puzderie de impresii se impun mintii dumneavoastra: acela este foarte grabit, celalalt pare tulburat de plecare. Va intriga un personaj foarte aproape de dumneavoastra. Ce profesie ar putea sa aiba ? Va imaginati chiar si viata sa... Culorile unui afis publicitar aflat intr-un plan mai indepartat va amintesc de momentele placute ale ultimei dumneavoastre vacante. In acest timp, câteva amintiri va revin în minte. Timpul trece repede. In sfarsit, trenul soseste si pune capat gândurilor dumneavoastra. Odata instalat in vagon, începeti sa va gânditi la expunerea lucrarii care urmeaza s-o sustineti ceva mai târziu. O ACTIVITATE CARE NU SE OPRESTE Ce-ati facut deci în timpul celor câteva minute ? Ati "gândit" ! Aceasta functie înglobeaza diverse activitati mintale: sa observi, sa judeci, sa deduci comportamente, sa-ti pui întrebari, sa-ti imaginezi raspunsuri, sa-ti amintesti, sa masori timpul care trece, sa alegi un loc sau sa reflectezi asupra unei probleme; toate acestea sunt tot atâtea manifestari ale gândirii. Aceasta releva emotii, credinte, o anumita cultura, o identitate, o judecata... Ea este însotita mai ales de o capacitate intuitiva, inerenta fiintei umane: constiinta de sine, de propriile reflectii, de actele sale si dorintele sale.
| 117 Vizualizari | Email |
"Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi." ( OSHO )
|
I Generalitati Coloana vertebrala se prezinta ca un stalp osos, format din 33-34 vertebre, dintre care : 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale si 4-5 coccigiene. Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate, permitandu-i sa se comporte in cadere ca un resort, amortizandu-le, spre deosebire de spatele plat. Tot curburile, pastreaza proectia centrului de greutate in interiorul poligonului de sustinere. Chiar atunci cand una din curburi este accentuata (cifoza sau lordoza) coloana isi recapata echilibrul exagerand curbura din regiunea invecinata. II Definitie Deviatiile coloanei vertebrale sau deviatiile axului vertebral sunt afectiuni provocate de diferiti factori etiopatogeni. Deviatia laterala poate fi de un tip oarecare, datorita unei atitudini vicioase, impusa de anumite conditii profesionale. Aceasta deviatie laterala temporala, dar prelungita a coloanei nu reprezinta scolioza, ci o atitudine anormala care creaza posibilitati pentru constituirea ei. Cand in mod voluntar un copil, care sta mult in banca stramb, capata o deformare, pozitia nu poate fi numita scolioza, ci deviatie prin tinuta. In aceasta nu se observa nici o deformatie a toracelui si nici o sarcina a coloanei vertebrale.
| 299 Vizualizari | Email |
 Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui comportament sanogenic. Păstrarea sănatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos). Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime ‘sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic’ (Schopenhauer). OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : ‘sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii’. Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate constă în formarea şi dezvoltarea în rândul populaţiei, începând de la vârstele cele mai fragede, aunei concepţii şi a unui comportament igienic, sanogenic, în scopul apărării sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la condiţiile mediului ambiental natural şi social, cât şi al participării active a acesteia la opera de ocrotire a sănătăţii populaţionale. În acest sens, este necesară formarea unei opinii de masă, fundamentată ştiinţifică, faţă de igiena individuală şi colectivă, faţă de alimentaţie, îmbrăcăminte, muncă şi odihnă, faţă de utilizarea raţională a timpului liber şi afactorilor naturali de călire a organismului, faţă de evitarea factorilor de risc, precum şi amodului de solicitare a asistenţei medicale şi adiferitelor mijloace de invesigaţie şi tratament. |
"Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă - milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie." ( OSHO )
|
 "Oamenii de artă, a căror sensibilitate răsare din inimă - pictorii, poeţii, muzicienii, dansatorii, actorii - sunt cei iraţionali. Ei sunt creatori de mari frumuseţi, dar total neadecvaţi într-o societate rânduită de cap. Societatea îi consideră pe artişti aproape nişte paria, puţin nebuni, un gen de oameni săriţi de pe fix. Nimeni nu vrea ca odrasla lui să se facă muzician, sau pictor, sau dansator. Toţi vor ca fiii sau fiicele lor să fie doctori, ingineri, economişti, oameni de ştiinţă, pentru că aceste profesii rentează. Pictura, poezia, dansul sunt periculoase, riscante, pentru că cel care le practică ar putea sfârşi ca cerşetor pe stradă, cântând la flaut." ( OSHO ) |
 Despre Gindire1. Modul in care Gindesti - Este TOTUL - incearca sa fii pozitiv 2. Decide clar care sint idealurile tale in viata - si mai ales fii constant 3. Intra in actiune - fa ceva in fiecare zi care sa te apropie de aceste idealuri 4. Niciodata nu inceta sa inveti - ceva, orice; mai ales ceva care te va ajuta sa te apropii de idealurile tale 5. Ramii foarte persistent si mai ales munceste foarte mult la a infaptuii aceste idealuri 6. Invata sa nu ignori si analizeaza toate detaliile - pentru ca in intelegerea detaliilor sta o mare parte din succes 7. Concentreaza-ti toata energia, timpul si capacitatea financiara in a transpune in fapte ceea ce vrei sa faci 8. Nu fii temator/anxios fata de ce si cum te-ar cataloga altii in momentul in care ai ideii novatoare/ cu totul diferite - Este foarte bine sa fii diferit, sa ai idei diferite de ale altora 9. Intodeauna - comunica efectiv cu cei din jurul tau - incearca sa intelegi ce ii tine mergind - pentru ca aici va fii secretul motivarii lor - intodeauna fii intelegator cu oamenii, drept si mai ales intelegator cu angoasele lor. Incearca sa ai o atitudine constanta indiferent de variabilitatea reactiilor celor din jurul tau. 10. Si cel mai important - Intodeauna ramii onest si responsabil pentru ca altfetl 1-9 nu conteaza |
 1. Caracterizare Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da dovada si coregraful, ea putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Incat azi putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Deci nu vorbim de imaginatie doar in pictura sau poezie, ci si inmatamatici sau balet. Chiar si in domeniul afectiv poetii pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet, sa zicem Marin Sorescu, nu consta numai in metaforele sale, ci si in modul de a trai diferite situatii si evenimente. Intr-un fel au trait iubirea poetii romantici si altfel o simte un poet comtemporan. Ei insufla anumite atitudini care uneori devin o moda. Dar chiar si in domeniul activitatii organizatorice am putea descifra interventia imaginatie: initiativa constituie o noutate pe planul actiunii. Marii generali au imaginat ingenioase planuri de lupta, cu careb au castigat victorii rasunatoare. Desi dezvoltarea imaginatiei la un inalt nivel e caracteristica omului, germenii ei pot fi descoperiti si in conduita unor animale suprioare. Iataun exemplu, povestit de un scriitor. Avea un caine de rasa, foarte rasfatat, caruia ii placea sa doarma intrun fotoliu foarte comfortabil. Intr-o zi, venind din alta parte, catelul constata ca stapanul sau sta asezat tocmai in fotoliul sau preferat. Dupa ce se invarte de cateva ori nemultumit, se indreapta spre usa de iesire afara si scanceste pentru a I se da drumul. Scriitorul se scoala si se duce sa o deschida, dar, in acel moment, cainele se repede triumfator si se aseaza la locul sau preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginatiei sale, n-avea cum sa fi fost invatat. |
 Majoritatea autorilor care-şi propun sa consilieze cititorii cum sǎ-şi dezvolte valenţele ascunse încep prin a le propune acestora sǎ intre în contact cu emoţiile lor. De ce este atât de important? Emoţiile noastre constituie factorii care ne influenţeazǎ cel mai mult modul în care reacţionǎm, luǎm decizii, ne raportǎm la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunicam cu ceilalţi. Astfel, dacǎ reuşim sǎ ne controlǎm emoţiile, putem avea lucrurile sub control, indiferent de context. Ni s-a spus mereu sa nu ne exprimǎm emoţiile, mai ales în public, pentru ca asta înseamnǎ imaturitate. Ni s-a spus ca omul este o fiinţǎ raţionalǎ. Acum apar deodatǎ nişte oameni de ştiinţǎ care ne spun cǎ omul este o fiinţǎ emoţionalǎ, ca oricare alta de pe acest Pǎmânt. Pe cine sǎ credem? Pânǎ de curând emoţiile erau considerate ceva de care trebuie sǎ scapi dacǎ vrei sǎ nu ai neplǎceri. Azi se ştie cǎ emoţiile pot fi educate şi cǎ beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme. Inteligenţa emoţionala redefineşte imaginea despre lume şi om. Azi ştim cǎ emoţiile sunt cele mai importante resurse ale omului şi ca felul cum este construit creierul uman îi permite acestuia mai întâi sǎ iubeascǎ. În legǎturǎ cu emoţiile exista mai multe mituri: „Inteligenţǎ înseamnǎ doar IQ.” Adevǎrul: IQ este doar o parte a inteligenţei noastre generale. IQ-ul nu poate fi dezvoltat şi nici educat. Inteligenţa generalǎ creşte dacǎ se dezvoltǎ inteligenţa emoţionalǎ. „Succesul la locul de munca şi în viaţǎ depinde de IQ.” Adevǎrul: Cercetǎrile au arǎtat ca succesul nostru la locul de munca sau în viaţǎ depinde 80% de inteligenţa emoţionalǎ şi doar 20% de intelect. În timp ce intelectul ne ajutǎ sǎ rezolvǎm probleme, sǎ facem ca calcule sau sǎ procesǎm informaţii, inteligenţa emoţionalǎ (EQ) ne permite sa fim mai creativi şi sǎ ne folosim emoţiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligenţa emoţionalǎ este „abilitatea de a percepe şi exprima, de a asimila emoţii în gândire, de a înţelege prisma emoţiilor şi de a regla emoţiile proprii şi ale altora” (Salovey, Mayer, Caruso, 2000). Conform lui Howard Gardner , reputatul specialist în psihologie educaţionalǎ de la Harvard, existǎ nu unul ci şapte tipuri de inteligenţǎ emoţionalǎ: -Inteligenţa spaţialǎ - capacitatea de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedǎ acest tip de inteligenţǎ se exprimǎ foarte uşor prin desene, fotografii sau sculpturi.
| 144 Vizualizari | Email |
Aceasta denumire desemneaza durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, generata de suferinta atat a tesuturilor moi lombare, cat si a structurilor vertebrale (disc, ligamente intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate intr-un proces degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior, cat si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara. Kinetoterapia este orientata – atat ca obiectiv, cat si ca mijloace tehnice – de starea clinica a pacientului. Diferentiem astfel patru perioade : Perioada acuta, caracterizata prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere; bolnavul nu-si poate calma durerile nici in decubit, prezinta contractura lombara, cu sau fara blocada. Perioada subacuta, in care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca in pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu-si mobilizeaza coloana. Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate, astfel incat nu-l mai forteaza sa adopteautoblocarea lombara ; in ortostatism si mers durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp ; pot persista contracturi paravertebrale. Perioada de remisiune completa, intre perioadele de boala evidentiate clinic, considerand cauza lombosacralgiei mecanice ca « nevindecabila », potential putandu-se deci repeta oricand puseul dureros. Fiecare dintre aceste perioade are schemele ei proprii de kinetoterapie.
| 517 Vizualizari | Email |
Caracterizare generala a memorieiStim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut,cele citite sau gandite etc. nu dispar dupa ce faptul s-a consumat.In mod obisnuit,reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am cunoscut,infatisarea locurilor prin care am trecut,ganduri,lucruri spuse,auzite sau citite s.a.m.d.Un obiect pe care l-am mai vazut ,o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar,cand le percepem din nou,ca ceva familiar,adica le recunoastem. In toate aceste cazuri este vorba de procesul psihic denumit memorie.Si memoria este o forma de reflectare a realitatii.Specific pentru memorie este insa faptul ca reflecta aspecte ale experientei noastre anterioare. Din exemplele de mai sus rezulta ca putem definii memoria ca fiind procesul psihic ce consta in intiparirea,pastrarea si reproducerea sau recunoasterea a ceea ce a facut parte din experienta noastra trecuta. Memoria nu se manifesta numai in anumite momente ale vieti.Ea se manifesta in permanenta,in intreaga noastra viata psihica.Lucrurile pe care le percepem au pentru noi un inteles si ne putem servi de ele,pentru ca experienta anterioara,actualizata de memorie,ne ajutala aceasta. Gandurile noastre au un sir,o continuitate pentru ca in fiecare clipa tinem minte ce am gandit inainte cu o secunda,cu un minut,cu o ora. Memoria da continuitate vetii noastre sufletesti. Datorita memoriei,experienta individului se largeste si se imbogateste necontenit. Memoria se bazeaza in special pe formarea si actualizarea legaturilor nervoase temporare.Legile formarii si stingeriii reflexului conditionat explica in mare masura fenomenele de memorare si uitare. Cercetarile moderne au scos in evidenta existenta unor procese fiziologice elemntare care pot de asemenea contribui la elucidarea problemelor memoriei.Astfel s-a stabilit ca anumite celule corticale au rolul unor condensatori de energie nervoasa,care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului.S-a putut stabili existenta unor asa-zise circuite reverberante,in care influxul nervos poate circula printr-un lant inchis,facilitandu-se astfel traseul respectiv. In general prin structura sa ,creierul este capabil de fenomene de remanenta :anumite fenomene bioelectrice produse de un stimul care poate continua sau reaparea si dupa disparitia stimulului initial.
|
"A cunoaşte întreaga lume nu este nimic în comparaţie cu faptul de a cunoaşte misterul interior al fiinţei tale. Însăşi ideea de a compara este în întregime falsă. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai există nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal dacă indivizii ar fi fost asemănători. Dar nu sunt. Nici măcar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil să găseşti o altă fiinţă care să fie exact că tine. Noi comparăm, deci, fiinţe unice şi de aici provin toate problemele." ( OSHO )
|
 "Fii plin de neprevăzut şi mereu schimbător. Nu te împotrivi schimbării şi nu înceta niciodată să fii imprevizibil; numai atunci viaţa poate fi o permanentă bucurie. În momentul în care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Acţiunile unei maşini pot fi prevăzute. Ea este astăzi la fel ca ieri şi tot aşa va fi şi mâine. Este neschimbată. Numai omul are calitatea de a se schimba în fiecare clipă. În clipa în care încetezi să te schimbi, într-un mod foarte subtil ai şi murit." ( OSHO ) |
"Priveşte animalele, priveşte păsările: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodată nu o să vezi un bizon ieşindu-şi din fire. El este pe deplin mulţumit să îşi mestece aceeaşi iarbă în fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu există nicio tensiune, el este în deplină armonie cu natura, cu el însuşi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revoluţiona lumea, pentru a schimba bizonul în super-bizon, pentru a face bizonii religioşi sau virtuoşi. Niciun animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranţă că bizonii râd şi întreabă: Ce vi s-a întâmplat? De ce nu puteţi fi pur şi simplu voi înşivă? Ce nevoie aveţi să fiţi altcineva?. Primul lucru este aşadar acela de a te accepta, în mod profund, pe tine însuţi." ( OSHO )
|
|
Articole kinetoterapie
Articole medicina
Articole psihologie
Informatii medicale
Spiritualitate
